Timpul omului

„Ce zice popa, nu ce face”! Uneori însă, ceea ce a zis prin predici ajunge să-l bântuie, să-l mistuie și… să-l oblige la faptă:
 
Timpul, așa cum a fost calculat de om, are niște scăpări înșelătoare, lăsând impresia nesfârșirii. Pentru a-l măsura, omul și-a ales ca reper fenomene exterioare lui (succesiunea zilei și a nopții, a schimbărilor de climă), fenomene ce par să se repete la nesfârșit, neschimbate. Când, de fapt, timpul omului este altul, cel care ticăie înăuntru, în inima sa, micșorându-se cu fiecare clipă scursă și irepetabilă. De-am fi putut măsura nu cât s-a scurs, ci cât ne-a rămas, asta ar fi fost o descoperire mântuitoare…
(16 august 2015)

Comments

comments

Distribuiti articolul...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter

Ion Aion

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *