Religia te condamnă la moarte, refuzul religiei te condamnă la viață

Aveam păreri mai rele despre lumea asta, dar se pare că e plină de grijă. Unii își fac griji pentru sufletul meu, iar eu îmi fac griji pentru sufletele lor: de când cu atâta progres științific, o simplă clonare și alte două-trei experimente îi pot lăsa fără noțiunea de „suflet”, obligatorie în orice religie, și fără trufia că omul are alt destin decât restul viețuitoarelor de pe aici. Firește că instituțiilereligioase se vor opune cu vehemență, așa cum au făcut de la Galileo încoace.
„Fie la o bacterie, fie la un mamifer, raportul de echivalență dintre acidul nucleic și proteină este același – în spatele imensei varietăți a ființelor vii se ascunde, de fapt, o fascinantă unitate în modul lor intim de funcționare” (L. Popa, R. Repanovici, Acizii nucleici. Aspecte structurale și funcționale, Editura Academiei Române, București, 1991, p. 13). E ca un lego: s-au adăugat mereu noi piese, născând noi forme de viață, dar pe aceeași structură.

Or, care-i miza în a dezbate sau nu fenomenul religios?
O societate fundamental religioasă – iar cea românească este așa! – promovează resemnarea umană: în fața propriului destin (acea „purtare a crucii” despre care vorbeam în ultimele postări), în fața morții (fiindcă urmează reîncarnarea, învierea etc.), în fața condiției umane, pe care o vede atât de măreață încât nu mai trebuie făcut nimic. Ba chiar resemnarea în fața propriei gândiri, refuzul de a mai gândi liber:
– atunci când știi doar de rugăciuni, în puținul răgaz dintre facturi, serviciu și alte griji;
– atunci când te raportezi doar la citatele altora;
– atunci când marea înfăptuire a vieții/ generației tale e vreun pelerinaj la nu știu ce moaște, tocmai pentru că te-ai resemnat în rest și nu ai reușit nimic mai mult (Măi, omule, mâna sfântului X e o parte dintr-un organism uman. Unii au venerat atât de mult acel organism, încât l-au tranșat bucățele mici. Chiar trebuie să îți spun eu de ce? Nu-ți voi spune, asta va trebui s-o gândești singur).

De fapt, voiam să spun doar atât: religia te condamnă la resemnare și moarte, pe când refuzul religiei te obligă să te REZUMI la viață – o provocare firească, totodată fabuloasă: te va obliga să te să te prețuiești mai mult! Și să te autodepășești mereu, de la o generație la alta!!!
Asta-i toată miza…

Comments

comments

Distribuiti articolul...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter

Ion Aion

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *