Neputința de a citi liber

O persoană mai evlavioasă m-a întrebat dacă îi recomand Spovedania unui preot ateu. Păi de ce am mai scris-o? Da, dar duhovnicul (același care mi-a lăudat cartea când ne-am întâlnit) a îndrumat-o să nu o citească…
M-am abținut să-i zic: Fă trei metanii mari înainte de a o citi și niciuna după!

„Credeți că pot citi și eu cartea”? m-a întâmpinat iarăși cineva pe FB.
Ce să mai răspund?
A nu fi citită de persoanele care au probleme grave cu vederea sau cu duhul!

În rest, sunt doar niște semne de culoare neagră pe o hârtie gălbuie.
Dacă așezi cartea de-a-ndoaselea, nu vei înțelege nimic din acele semne.
Dacă te așezi tu de-a-ndoaselea, iarăși nu vei înțelege mare lucru.

Iar dacă te așezi corect, ce poți păți?
În cel mai rău caz îți va pocni vreo glandă pudibondă în timpul cititului și vei deveni martir. Aceeași soartă te-ar paște și dacă ai putea citi liber de prejudecăți, fără o așezare preconcepută, Coranul sau orice altă carte „sacră” (impusă de o religie sau alta). La câte atrocități și neseriozități – simple dovezi ale unui mental arhaic – vei găsi pe acolo, credinciosul din tine va sucomba.

NEPUTINȚA DE A CITI LIBER rămâne o racilă gravă a prezentului. Moștenită din același Ev Mediu în care s-a născut Inchiziția.

Comments

comments

Distribuiti articolul...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter

Ion Aion

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *