Implicarea civică

Ai fata dansatoare în Japonia, Cipru etc.? Sau băiatul argat de bună-voie prin toată lumea? Ai rămas fără petrol, aur, gaze, păduri? Ți-ai dat și fabricile din țară, milioane de tone de fier? Te îmbolnăvești de cancer mai abitir decât toți europenii (ca-n orice groapă de gunoi civilizată), iar, când dai să fugi la spital, îți vine să mori că nu mai găsești nici spitale, nici medici? Ți-ai vândut pământul pe nimic, adică pe vreun costum și o proteză dentară, și lași cu limbă de moarte să fii îngropat cu proteza, sperând să dai măcar o ultimă impresie bună? N-ai lăsat în urma ta nici măcar cimitire, că și pe astea le-ai umplut tot tu?
Și, totuși, ai fost cel mai onest, ți-ai văzut de casă și de serviciul tău!…
UNDE AI GREȘIT?

Orice generație are câțiva ani, 30-40, în care poate însemna ceva. Anii tăi activi aproape s-au dus (’89 – 2017)… În puținul rămas, învață măcar să spui o poveste:

„Fiule sau nepotul meu drag, eu am trăit în pace, am fost liber, am avut totul și aș fi vrut să-ți las totul, fiindcă te iubesc, dar nu ți-am lăsat nimic, nici școală, nici spitale, nici păduri, nici aer curat, niciun viitor pe aici, nimic. Îți voi lăsa doar o concluzie de viață: implicarea civică nu-i un fleac opțional, ci O MARE OBLIGAȚIE A FIECĂREI GENERAȚII, A FIECĂRUI OM. Asta nu am înțeles eu, dragule”…

Comments

comments

Distribuiti articolul...Share on Facebook29Share on Google+0Tweet about this on Twitter

Ion Aion

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *