Departure

Într-o vară, așteptam pe cineva în Aeroportul Băneasa. Toți înăuntru, zgâindu-ne la canicula pustie de dincolo de geamurile reflectorizante ale aerogării. A oprit o mașină, din care au coborât cei doi bunici, mama și o fetiță la 5-6 ani. Mama urma să plece probabil la munca de jos prin Europa. Dar fetița, înțelegând că va trăi fără mamă pentru cine știe câtă vreme – copiii nu au noțiuni prea fixe despre timp –, nu mai vroia să se lase luată din brațele mamei. Plângea și se zbătea acolo, își strângea mama de umeri, de haine, de gât, o mângâia pe obraji, în timp ce bunicul aproape că trăgea la propriu de bietul copil, ca să-i scurteze necazul. Bunica plângea și ea, sprijinită pe după mașină. Mama, însă, zâmbea! Bă, zâmbea!!! Față-n față, ochi în ochi cu propria fetiță plină de lacrimi și durere și muci, zâmbea! „Nu le e rușine, părinți degenerați”, judeca un popă de la aer condiționat, din spatele unor geamuri opace la exterior, „ăștia nu mai sunt oameni, care își abandonează copiii pentru câțiva euro, ba le și râd în față”! Mi se rupea inima de bietul copil; cât despre mamă, abia o așteptam să vină înăuntru ca să îi aplic vreo două morale și o flegmă în ochi. (mereu am avut apucături civice)

Când a plecat mașina, însă, cu bunici și fetiță și toată sfâșierea umană cotind regulamentar spre lume, mama, rămasă singură pe peron, ce crezi?, s-a prăbușit în genunchi cu mâinile înfipte în păr și a început să urle! Habar n-avea că noi o privim toți înmărmuriți înăuntru, oricum nu cred că i-ar fi păsat… Urla nebunește, din străfundul ființei, de ni se încrețise pielea pe noi… Sărmana, cât de puternică fusese, zâmbindu-i copilului ca să îl liniștească, stăpânindu-și tot amarul dinăuntru! acum și-l vărsa, nemaiputându-l ține.

CONCLUZII DE VIAȚĂ:
Când te apuci să judeci un om pentru ce a făcut, întotdeauna vei judeca doar frânturi din gestul lui, fără să îi cunoști toate argumentele. S-ar putea să îl judeci greșit…

CONCLUZII TEOLOGICE:
Ideea de rai și iad e mult mai veche decât creștinismul.
Dacă vreunul chiar crede că X va ajunge în iad pentru comportament inadecvat, iar mama lu’ X, evlavioasă, va ajunge în rai, adică va fi FERICITĂ mii de miliarde de ani, conștientă totuși că X, copilul ei, suferă îngrozitor, l-aș sfătui să își judece mai bine argumentele… (iar nu semenii care au alte păreri) Iubirea de mamă anulează ideea de rai!

CONCLUZIILE POVEȘTII:
După câteva minute, mama s-a ridicat, și-a luat bagajul și a intrat în aerogară. S-o fi întrebat, probabil, cum de absolut nimeni, din tot puhoiul dinăuntru, nu scoate un sunet, iar câțiva se smiorcăie singuri, printre care și un popă lecuit de judecatul semenilor.
Apoi s-a îndreptat spre „Departure”, un termen firesc acestei lumi: „plecare/ despărțire/ părăsire”.

Comments

comments

Distribuiti articolul...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter

Ion Aion

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *