Simplitatea în rugăciune

Medicul mă trimisese la fitness.
Eram în vestiarul bărbaților, 70 de kile în chiloți. În jur se exhibau mai mulți plăvani la peste suta de kg fiecare. Deodată mă trezesc că îmi strigă unul: „Părinteeee”!, și toți buhaii se întorc spre mine. Ah, Doamne, eu m-am făcut așa mititel, încât cred că am încăput cu totul în chiloți, doar urechile să-mi fi rămas pe afară.
„Părinte”, continuă dihania, „Dumnezeu v-a trimis aici! (ba chiar îmi aminteam că medicul) Rugați-vă pentru mine”, fiindcă urma să facă nu știu ce învârteli majore.

Cred că a fost ultima dată când m-am rugat cu tot sufletul: „Doamne, scapă-mă din jena asta și promit că mă las – ori de fitness, ori de preoție”!

Iată două sfaturi, dacă vrei să ți se împlinească și ție rugăciunea:
1. Când ceri un lucru anume, adaugă și o variantă de rezervă. De exemplu: „Vreau aia, dar pot trăi și fără ea” etc.
2. Iar dacă nu ești doar un oportunist, care la prima cruce mare și strâmbă așteaptă miracole, atunci te sfătuiesc să deprinzi SMERENIA în rugăciune: nu cere nimic!
Dacă ceri, deja obligi tot Universul să graviteze în jurul tău și să ți se conformeze, adică îți dai cam multă importanță. Dimpotrivă, găsește-te cel mai MĂRUNT din lume!
Astfel, când te vei ridica din rugăciune, NU-ȚI VA MAI TREBUI NIMIC. Și vei fi MARE atunci, deși tot mărunt…

Comments

comments

Distribuiti articolul...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter

Ion Aion

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *